Produse

Evaluarea calității tineretului de vaci de lapte se realizează pe baza mai multor parametri: sporul zilnic în greutate (optim 600 g/zi pentru rasele de lapte), conformitatea cu caracteristicile de rasă și starea de sănătate a animalului. Tineretul promițător se caracterizează nu doar prin ritmul rapid de creștere, ci și printr-o constituție robustă și disponibilitatea pentru reproducere la vârsta corespunzătoare.

Pentru evaluarea valorii de reproducție se utilizează indici complecși, precum și caracteristici ale genotipului și ale dezvoltării.

Selecția tineretului de înlocuire pentru efectivul de vaci de lapte se face pe baza următorilor parametri: vârsta maturității sexuale (probabilitatea fătării până la 24 de luni), fertilitatea (90–95 % rată de fecundare în decursul unei perioade de montă de 60–65 de zile), producția de lapte prognozată pe linie paternă (productivitatea descendenților), evaluarea glandei mamare (absența defectelor anatomice), temperamentul (se preferă animalele calme). Se evaluează, de asemenea, ritmul de creștere (masa optimă la vârsta de 1 an reprezintă 65 % din masa vacilor adulte) și ușurința fătării (se utilizează indicatorii materni anteriori).

Pregătirea spațiilor începe cu îndepărtarea furajelor și a așternutului după evacuarea animalelor. Inițial se efectuează curățarea mecanică a dejecțiilor și murdăriei din boxe, de pe pardoseli, jgheaburi de furajare, adăpători, ferestre, uși, culoare, spații auxiliare și zonele de mișcare. Suprafețele se spală cu apă fierbinte până când devin vizibile structura și culoarea acestora. La nevoie, se efectuează reparații curente ale spațiilor și echipamentelor, după care pardoseala se spală din nou.

Dezinfecția se realizează cu soluții fierbinți de dezinfectanți, în doze conform recomandărilor producătorului. Dezinfecția spațiilor se efectuează înainte de începerea sau după finalizarea unui anumit ciclu de producție.

În funcție de tipul de întreținere se calculează suprafața adăpostului. În cazul întreținerii libere pe așternut adânc, în spații acoperite, fiecărui animal i se alocă 7,5–8 m2 (Holstein) și 6 m2 (Jersey). Pentru așternut se utilizează rumeguș de lemn tocat sau paie. Așternutul trebuie afânat la o adâncime de 25 cm de două ori pe zi, pentru aerare, prevenirea încălzirii și controlul umidității. Așternut nou se adaugă după necesitate, atunci când începe să se lipească de animale sau când acumularea de umiditate devine vizibilă. 

Întreținerea legată se practică în exploatațiile în care nu există săli de muls, astfel încât animalele sunt hrănite și mulse la stand. Bovinelor li se asigură o cantitate suficientă de așternut pentru prevenirea mastitelor și a traumatismelor, dejecțiile sunt îndepărtate manual de la fiecare animal, iar din adăpost – cu mecanisme cu raclete. Această sistemă este utilizată mai frecvent în țările cu climă rece. Dezavantajul sistemului de întreținere legată constă în dificultatea depistării estrului la animale și apariția frecventă a intervalelor de reproducere prelungite.

Întreținerea liberă în standuri presupune amplasarea vacilor în standuri individuale, între care se amenajează spații de curățare pentru colectarea și evacuarea fecalelor. De-a lungul rândurilor de standuri se amplasează masa de furajare, cu o lățime suficientă pentru circulația transportului specializat. Dimensiunea standului trebuie să asigure confortul animalelor și un timp suficient de odihnă. Ca așternut în standurile individuale se utilizează nisip, gunoi de grajd uscat, paie și alte materiale absorbante. 

În culoare poate fi amenajată o pardoseală cu fante — un tip de acoperire convenabil, prin care se realizează sistemul de evacuare gravitațională a excrementelor. Implementarea pardoselii cu fante este posibilă în etapa de planificare sau de reconstrucție a clădirii. Pardoseala cu fante este realizată din beton, de aceea proprietarul alege din timp producătorul, în funcție de preferințe și costuri, în raport cu direcția și tehnologia de întreținere. 

Indicatorii optimi ai temperaturii pentru întreținerea vacilor de lapte sunt cuprinși între 8–15 °C, umiditatea aerului — 40–75 %, iar viteza de circulație a aerului — 0,1–1,0 m/s. Vacile se simt mai confortabil într-un spațiu răcoros decât într-unul cald, de aceea, la temperaturi ridicate se mărește schimbul de aer.

Vacile sunt sensibile la intensitatea luminii, iar sistemul lor endocrin influențează productivitatea. O intensitate a iluminării de peste 150 lx, timp de câteva ore pe zi, poate stimula productivitatea. Iluminarea în intervalul 150–200 lx este suficientă pentru zonele de odihnă și deplasare ale vacilor. În perioada întunecată a zilei, intensitatea iluminatului artificial nu trebuie să depășească 50 lx, de preferat 10 lx sau mai puțin, pentru reducerea producției de melatonină.

În timpul zilei se asigură, de regulă, o intensitate de 200 lx, iar în sălile de muls — 300–500 lx, pentru confort maxim atât al vacilor, cât și al personalului.

În adăposturile pentru bovine, durata zilei luminoase trebuie să fie, de obicei, de 16–18 ore de lumină și 6–8 ore de întuneric. Prelungirea zilei luminoase stimulează secreția de prolactină și a factorului de creștere asemănător insulinei, crescând producția de lapte. 

Pentru vacile aflate în perioada de repaus mamar (perioada uscată) se asigură, de regulă, o zi luminoasă de 8 ore și 16 ore de întuneric. 

Temperatura de culoare a iluminatului trebuie să se încadreze în intervalul 4000–5000 K (alb neutru rece). 

O vacă aflată în lactație necesită zilnic 60–70 l de apă pentru menținerea funcțiilor vitale și suplimentar 4–5 l pentru fiecare litru de lapte produs. Consumul de apă depinde de talia animalului, ingestia de substanță uscată, temperatura și umiditatea mediului, precum și de nivelul de producție. Pentru adăpare se utilizează adăpători individuale sau jgheaburi cu un front de adăpare de 75 cm/cap de animal. Acest aspect este important deoarece, după muls, animalele consumă 50–60 % din cantitatea zilnică de apă, astfel încât nu trebuie să existe aglomerări sau concurență. Instalația de alimentare cu apă trebuie să asigure presiune suficientă, iar adâncimea jgheaburilor este aleasă pentru o bună reîmprospătare a apei și prevenirea stagnării. Pentru adăpare se utilizează apă care, din punct de vedere calitativ, trebuie să corespundă standardelor apei potabile. În condiții de sete, la animale scade apetitul, consumul de furaje și gradul de valorificare a acestora. Temperatura optimă a apei trebuie să fie de 12-15 °C. Pentru prevenirea stresului termic în perioada caniculară se folosesc metode fizice de protecție (copertine, ventilatoare, pulverizarea apei), precum și biostimulenți din aminoacizi osmoprotectori.

Tehnologia de întreținere a animalelor presupune aplicarea schemelor de tratamente profilactice și vaccinări recomandate de serviciile de medicină veterinară, ținând cont de situația epizootologică din regiune. La apariția oricăror probleme de sănătate ale animalelor, este necesară consultarea medicului veterinar.